Wired: Wall Street-ul de azi este condus din umbra de mii de algoritmi. Acestia au transformat din temelii piata financiara facand-o fragila, imprevizibila si imposibil de inteles de catre oameni.
Inaintea epocii algoritmilor, investitorii mari isi foloseau influenta si relatiile pentru a obtine informatii si avantaje in dauna celor mici. Algoritmii si programele care ii implementeaza pe piata financiara au aparut ca o solutie la aceasta problema, respectiv o modalitate de a oferi sanse egale tuturor investitorilor. Acesti algoritmi au fost creati de cei mai buni matematicieni si informaticieni, angjati de investitori in acest scop. Unii algoritmi cauta actiunile cele mai promitatoare si le cumpara sau le vand (proprietary trading, sau prop trading). Altii gestioneaza tranzactiile de mare volum, executandu-le pe bucati, in asa fel incat sa nu fie detectate de concurenti, care ar putea manipula preturile (algorithmic trading). Altii incearca tocmai sa detecteze aceste volume de tranzactii pentru a profita de ele (predatory trading).
In primavara lui 2010, Dow Jones, compania din spatele Wall Street Journal si Dow Jones Newswires, a lansat un nou serviciu numit Lexicon, care livreaza investitorilor stiri financiare in timp real. Noutatea este ca investitorii abonati la Lexicon nu sunt oameni, ci programe de calculator. Iar informatiile primite nu mai au forma unor articole de presa, sau macar a unor propozitii inteligibile, ci o forma pe care numai programele o pot intelege. Lexion scaneaza non-stop stirile Dow Jones si extrage din ele aceste informatii, pe care le paseaza mai departe abonatilor sai. Care nu mai au doar rolul de a ajuta investitorii umani sa ia decizii cat mai bine fundamentate. In zilele noastre, intr-o masura din ce in ce mai mare pe pietele globale, deciziile sunt loate direct de catre programe.
In ultimul deceniu, Wall Street a devenit imperiul algoritmilor. De la cele mai mici fonduri de investitii si pana la giganti ca Goldman Sachs, aproximativ 70% din toate tranzactiile sunt realizate de astfel de programe care analizeaza non-stop volume uriase de informatii in cautarea celor care indica potential pentru profit. Numite si high-frequency traders sau flash traders, aceste sisteme informatice financiare realizeaza un numar gigantic de tranzactii pe secunda. La un asemenea volum, o variatie de numai cativa centi a pretului produselor financiare tranzactionate poate genera sau distruge adevarate averi.
Piata rezultata din interactiunea acestor mii de algoritmi financiari este mult mai rapida si eficienta decat cea unde sutele de brokeri umani stau ingamaditi intr-o sala si transmit informatiile catre clienti urland in telefoane. Dar aceasta noua piata este de asemenea greu de inteles, anticipat si controlat. Fiecare algoritm analizeaza in timp real milioane de informatii si ia mii de decizii in fractiuni de secunda, in functie de deciziile celorlalte mii de algoritmi de pe piata. Algoritmii nu se concentreaza de obicei pe actiunile la o singura companie, ci analizeaza piata in ansamblu, statistic, cum ar analiza diversitatea de factori care determina prognoza meteo. Ei cumpara sau vand simultan actiuni la mii de companii in cantitati dictate de propriile analize. Creierul uman este departe de astfel de capabilitati.
Aceaste interactiuni desfasurate la viteze fantastice pot avea consecinte severe. Pe 6 mai 2010, Dow Jones Industrial Average a avut o serie de prabusiri instantanee (flash crash), la un moment dat pierzand 573 de puncte in 5 minute. Actiunile Accenture au ajuns sa se vanda pe un cent, iar cele ale Apple pe 100.000 de dolari; aceste tranzactii au fost ulterior anulate. Cinci luni mai tarziu, actiunile la o companie de energie electrica din North Carolina s-au prabusit cu 90%. In septembrie, actiunile Apple au pierdut 4% in 30 de secunde si si-au revenit in cateva minute. Aceste fenomene au devenit deja obisnuite, iar majoritatea brokerilor le atribuie programelor.
Analiza controlorilor federali asupra prabusirilor instantanee din 6 mai, publicata intr-un raport de peste 100 de pagini cateva luni dupa eveniment, a descoperit la originea lor operatiunile unui singur investitor de calibru care a folosit un algoritm pentru a-si ajusta pozitia pe piata in 20 de minute (un ritm foarte agresiv). Aceasta a dus la o reactie in lant a celorlalti participanti algoritmici, care mai intai au detectat miscarea respectivului investitor si s-au adaptat, apoi au inceput sa se adapteze unii la altii, rezultand un adevarat haos care a paralizat temporar intregul sistem financiar. Controlorii federali si senatorii s-au speriat ca un fenomen de asemenea amploare a putut avea loc, fiind imposibil de prevazut si chiar de inteles fara o analiza de mai multe luni. Unii au afirmat ca investitorii umani nu ar fi lasat lucrurile sa scape de sub control atat de grav, ceea ce demonstreaza necesitatea intoarcerii pietelor de capital la un sistem sub control uman.
Dupa flash crash-ul din 6 mai, controlorii federali au impus mai multe restrictii pentru a preveni repetarea fenomenului. S-a impus oprirea tranzactionarii unei companii ale carei actiuni au variat cu 10% in 5 minute. S-a propus inregistrarea tuturor tranzactiilor intr-o baza de date, care poate fi analizata ulterior pentru a intelege mai bine eventualele probleme. S-a propus si impunerea unei taxe pe fiecare tranzactie, pentru a limita operatiunile cu volum urias de tranzactii care pot destabiliza piata.
Trebuie sa recunoastem ca astfel de masuri pot numai sa incetineasca lucrurile si sa previna derapajele severe. Ele nu ajuta oamenii sa inteleaga mai bine ce se intampla pe piata si sa poata lua decizii privind investitiile lor. Pe o piata unde orice produs financiar poate primi simultan zeci de mii de oferte, nu se mai poate discuta in termeni de cauza si efect. “Pietele noastre financiare au devenit sisteme dinamice automate adaptive cu feedback”, afirma un profesor american care a creat algoritmi fianciari pentru mai multe firme. “Nu cunosc nicio stiinta care poate analiza consecintele acestui fenomen”, concluzioneaza el.
