Outsourcingul este practica subcontractarii unor agenti externi pentru acoperirea unor nevoi proprii care, in trecut, erau acoperite prin forte proprii. Spre exemplu, multe companii mari prefera subcontractarea unor agentii specializate pentru recrutarea personalului in locul folosirii departamentului de resurse umane propriu in acest scop. Crowdsourcingul este un tip de outsourcing mai nou, care promite adancirea reducerii costurilor, ca si a transformarilor economice globale din ultimele decenii datorate outsorcingului.
Mutarea joburilor din America si Europa de Vest in tari precum China si India ar putea deveni mai putin necesara in viitorul apropiat. Practica are un nou rival, numit crowdsourcing, care promite beneficii sporite pentru companiile interesate. Crowdsourcingul consta in realizarea unor colaborari temporare intre compania care are ofera o problema si orice agent care ofera o solutie. Exista deja portaluri web unde corporatii de prima marime ofera spre rezolvare diverse probleme, iar oricine are o solutie poate deveni subcontractor. Agentii subcontractati in acest fel se pot afla oriunde pe glob (inclusiv la coltul strazii), nu au nevoie de cladiri, birouri, asigurari sau alte cheltuieli din partea companiei.
Un exemplu este al unei directoare de proiect de la National Health Museum, din Watshington DC. Avand nevoie de niste fotografii pentru o expozitie, ea a apelat mai intai la un fotograf profesionist, cu pretul de pornire de $150/poza. In timpul negocierilor, ea a descoperit situl iStockPhoto cu o vasta colectie de fotografii la preturi incepand cu 1 dolar. Directoarea s-a orientat imediat spre aceasta solutie, iar fotograful profesionist a realizat ca bransa lui nu mai poate concura pe acest segment de piata. In contrast, iStockPhoto atinsese inca in 2006 o crestere lunara de 14%.
Alt exemplu este showul TV numit Web Junk 20, care difuzeaza clipuri gasite pe web. Realizatorii considera ca diferenta fata de YouTube este ca acesta nu este la televizor. Costurile de productie ale acestui show de 30 de minute erau in 2006 de 10-20 de ori mai mici decat al unei jumatati de ora de program TV obisnuit. Tot mai multe showuri TV de divertisment folosesc publicul atat ca audienta cat si ca producator de materiale. Cantitatea materialor obtinute in acest fel este impresionanta, sondajele aratand ca 60% dintre adolescenti, respectiv multe milioane de indivizi, posteaza ceva pe web. Calitatea lasa mult de dorit, realizatorii fiind nevoiti sa faca trieri severe.
Crowdsourcingul face valuri si in lumea corporatiilor cu R&D serios. Gigantul farmaceutic Eli Lilly a fondat in 2001 situl InnoCentive, unde isi posteaza adesea probleme de R&D in cautarea personalului calificat sa le rezolve. Boeing, DuPont, Procter & Gamble si multi altii au descoperit avantajele InnoCentive. Companiile ofera intre 10.000 si 100.000 de dolari pentru o solutie. Sefii sitului InnoCentive spun ca expertii adunati ad-hoc pe sit rezolva 30% dintre problemele oferite de companii. Aceste probleme nu au putut fi rezolvate de specialistii angajati de companii dupa modelul traditional, amintesc ei.
Expertii de succes pe InnoCentive nu sunt neaparat cei la care ne-am astepta. Un student a rezolvat o problema de chimie industriala, iar un avocat specializat in patente de inventii a rezolvat alta de aceeasi natura. Un studiu de la MIT, bazat pe analiza a 166 de probleme postate pe InnoCentive de 26 de companii, observa ca sansele de a rezolva o problema dintr-un domeniu sunt mai mari pentru expertii din alte domenii. Explicatia, considera autorii studiului, este data de un principiu al teoriei retelelor care spune ca retelele cele mai de succes sunt acelea care combina cea mai larga varietate de cunostinte si experiente.
Crowdsourcingul tip InnoCentive este agreat de indivizi dotati cu creativitate, aptitudini mentale peste medie, si care nu functioneaza optim cu un orar de lucru zilnic 9-5. Dintre companii, beneficiarii principali sunt cele ale caror cheltuieli cu R&D cresc mai repde decat vanzarile. Un exemplu cunoscut era Procter & Gamble, al carei vice-presedinte spune ca toate companiile au aceasta problema, ceea ce dovedeste ca modelul traditional de R&D nu mai poate functiona.P&G a reusit in 6 ani sa creasca ponderea inovatiilor externe de la 5% la 35% din total. Ca rezultat, productivitatea R&D-ului a crescut cu 60%. Compania are acum, in R&D, 9000 de angajati si 1.5 milioane de colaboratori externi. Acest nou model de R&D a redefinit insasi notiunea de organizatie, granitele dintre intern si extern fiind astazi mai greu de trasat.
YourEncore si NineSigma sunt portaluri similare cu InnoCentive. Amazon.com are propriul tip de crowdsourcing, o piata web numita Mechanical Turk. Aceasta este destinata companiilor care au nevoie de oameni pentru probleme la care computerele nu sunt bune, precum identificarea obiectelor din fotografii, transcrierile si realizarea unor descrieri de produse. Aceste lucruri pot fi facute de oricine, nefiind nevoie de specialisti ca in cazul InnoCentive. Plata variaza intre cativa centi si cativa dolari. Dupa o crestere initiala promitatoare, MechanicalTurk a intrat in stagnare deoarece o mare parte din indivizii veniti sa rezolve problemele oferite de companii incearca sa triseze folosind programe, iar calitatea are de suferit.
