Daily Telegraph: in octombrie 2008, prabusirea a trei mari banci islandeze, Kaupthing, Glitnir si Landsbanki, a lovit grav economia islandeza si a pus 300.000 de clienti britanici in imposibilitatea de a-si accesa fondurile. La aproape un an dupa eveniment, a devenit clar ca investigatia autoritatilor islandeze are ramificatii internationale, urmand sa se faca simtita inclusiv asupra tuturor britanicilor. Eva Joly, judecatoarea franco-norvegiana specializata in fraude financiare complexe, angajata de guvernul islandez in echipa de investigatori, opineaza ca aceasta va fi cea mai mare investigatie din istorie asupra unui colaps economic si bancar.
Autoritatile locale au pierdut un miliard de lire sterline, aproximativ 5% din buget, in insitutiile devenite insolvabile. Trezoreria a platit 7.5 miliarde de lire sterline deponentilor britanici care aveau conturi online la doua din cele trei banci islandeze. Parlamentul islandez urmeaza sa dea trezoreriei 2.3 miliarde pentru a compensa pana la 20.000 de EURO fiecarui deponent britanic.
In octombrie, cand bancile s-au prabusit si au dus economia islandeza in colaps, multi le-au considerat niste victime ale crizei financiare globale. Profesorul universitar Jon Danielsson, care preda economie la London School of Economics, crede insa ca problema a aparut la inceputul anilor ‘90, cand guvernul a privatizat aceste banci. Guvernul a urmat legislatia UE, spune Danielsson, care era bine facuta. Doar ca guvernul islandez n-a stiut cum sa supravegheze aceste banci si n-a avut nicio idee asupra pericolelor la care sunt expuse. Acestea au incaput pe mana unor proprietari care le-au expus unor riscuri enorme.
Astfel, 23% din actiunile Kaupthing au ajuns in proprietatea fratilor Gudmundsson, care detin imperiul de distributie alimentara Bakkavor. Documentele interne ale bancii, ajunse recent pe internet, arata ca o treime din imprumuturile acordate de Kaupthing, cca 6 miliarde de EURO, au ajuns la un mic numar de apropiati ai proprietarilor si managerilor bancii.
Kaupthing a intreprins si “umflari ale actiunilor”, respectiv acordarea unor imprumuturi fara avans si fara dobanda unor clienti care cumparau cu ele actiuni ale bancii. Beneficiara unui astfel de imprumut a fost compania QFinance, conectata cu Mohammed bin Khalifa Al-Thani, Sheikul Qatarului, care a cumparat 5% din actiunile bancii. Presa a salutat tranzactia afirmand ca demonstreaza forta si stabilitatea bancii, care insa urma sa intre in colaps peste doar cateva saptamani. Acelasi tip de imprumut a fost acordat si unei companii londoneze ca si unor angajati ai bancii, care au cumparat actiuni ale bancii cu doar cateva zile inainte de colaps.
Documentele interne ale celorlalte doua banci prabusite nu au ajuns deocamdata la investigatori, spre frustrarea islandezilor care asteapta sa-si recupereze banii.
O mare problema a investigatorilor o reprezinta legaturile foarte stranse de rudenie si afaceri intre liderii comunitatii financiare. KPMG, care urma sa conduca investigatia asupra prabusirii bancii Glitnir, a trebuit sa renunte cand s-a aflat ca CEO-ul sau era tatal celui mai important actionar al bancii. Guvernul a comandat inlaturarea fostilor angajati ai bancilor din comitetele de administrare care au preluat controlul dupa colaps, dar bancile s-au grabit sa-i angajeze din nou in pozitii de consultanti.
Opiniile privind insanatosirea acestor banci in anul care a trecut de la prabusirea lor sunt impartite. Danielsson considera ca vinovatii trebuie gasiti si pedepsiti pentru ca aceasta insanatosire sa aiba loc.
