New York Times a starnit multe valuri cu articolul sau despre legaturile ascunse dintre Pentagon si analistii militari “independenti” care apar la emisiunile de stiri si analize ale principalelor canale TV americane.
Acesti generali si colonei pensionari ai armatei americane au devenit in ultimii ani personaje familiare pe micile ecrane, fiind prezentati publicului ca analisti militari independenti. Ei sunt chemati de canalele TV pentru a-si oferi opiniile calificate asupra evenimentelor legate de razboaiele din Irak si Afghanistan, terorism, Guantanamo Bay si alte subiecte conexe. New York Times arata insa ca independenta de Pentagon a acestor fosti angajati ai Pentagonului este cel putin discutabila, iar opiniile exprimate de ei pe micile ecrane le sunt adesea straine, fiind preluate direct de la Pentagon.
Spre exemplu, majoritatea acestor analisti militari sunt asociati cu firme contractoare ale Ministerului Apararii, care au interese directe legate de deciziile politice pe care ei sunt chemati sa le comenteze pe micul ecran. Echipa de analisti militari care s-a deplasat la Guantanamo Bay cu avionul lui Dick Cheney, dupa scandalul cu torturarea prizonierilor, avea legaturi cu 150 de astfel de contractori. Aceste legaturi si interese de afaceri sunt foarte rar cunoscunte publicului si chiar canalelor TV care apeleaza la serviciile analistilor.
In afara intereselor de afaceri, analistii au fost determinati si prin alte metode sa prezinte punctele de vedere ale administratiei Bush ca si cum ar fi ale lor. Li s-a dat acces la informatii secrete si au avut sesiuni de informare cu membri importanti ai administratiei si diplomatiei americane, in frunte cu Dick Cheney. Temandu-sa nu piarda aceste privilegii care le asigurau avantaje deosebite in competitia pentru contractele de miliarde ale ministerului apararii, analistii au intors favorul acceptand sa devina caii troieni ai guvernului in mass media.
Un fost profesor de razboi informational de la National Defense University sustine ca nu este vorba de cazuri izolate ci de o politica sustinuta a administratiei. Acesta a facut si el parte din randul analistilor militari, pana cand diferenta dintre realitatea din Irak si punctele de vedere pe care administratia le dorea prezentate in presa i-a depasit capacitatea de suportabilitate.
