Daily Telegraph (UK) 1, Daily Telegraph (UK) 2: Silvio Berlusconi a fost ales de italieni, cu o majoritate zdrobitoare, pentru al treilea mandat de prim-ministru. In urma alegerilor, pentru prima data dupa al doilea razboi mondial, partidul comunist italian nu are nici un reprezentant in parlament, unde Berlusconi va avea o majoritate de cel putin 40 de voturi. Imediat dupa victorie, el a fost felicitat de cei care ii vor fi cu siguranta aliatii principali: George W. Bush, Nicolas Sarkozy si Angela Merkel. Promisiunile si aliantele sale politice interne se invart in jurul acordarii unei largi autonomii nordului Italiei, deportarea imigrantilor ilegali si devaluarea EURO pentru cresterea exporturilor italiene.
Sa le luam pe rand. Liga Nordului, a lui Umberto Bossi, este un aliat traditional si vital al primului ministru Berlusconi. Directia politica principala a Ligii este secesiunea, sau divizarea Italiei in doua: nordul si sudul. Un referendum in acest sens a avut loc in 2006, iar marea majoritate a italienilor a votat sa ramana unita. “De data asta insa”, spune Bossi dupa realegerea lui Berlusconi, “o vom face. Primul pas va fi independenta bugetara”. Nordul este satul sa vada impozitele si taxele sale mergand in ajutorul sudului mai putin prosper economic. In acest sens, Berlusconi a declarat: “Federalismul este parte a modernitatii. Unul din marile principii ale democratiei si libertatii”.
In prima zi dupa victorie, Berlusconi a promis intariri politiilor de cartier, care pot fi “o armata a binelui”, pentru a separa italienii de “armata raului”, respectiv imigrantii ilegali. Berlusconi a promis sa deporteze imigrantii din tarile care nu sunt membre ale Uniunii Europene si care, neavand joburi si case, traiesc din infractiuni. Comentariile sale sunt putin mai retinute decat ale aliatilor din Liga Nordului, care au afirmat in anii trecuti ca imigrantii ar trebui impuscati cat sunt inca in barci. Berlusconi a introdus o legislatie dura impotriva imigrantilor in precedentul sau mandat, dar aceasta a fost abrogata de guvernul socialist al lui Prodi in scurta sa guvernare. Totusi, guvernul Prodi a dezmembat multe din comunitatile de imigranti ilegali care aparusera la periferiile marilor orase italiene, si a repatriat un mare numar de est-europeni.
Revenirea lui Berlusconi la putere este un cosmar pentru Banca Centrala Europeana, acuzata in mod repetat de Sarkozy pentru cresterea paritatii EURO pana la recordul de 1.59 USD. Si Berlusconi este de parare ca un EURO foarte puternic dauneaza economiei italiene. El a promis sa mearga impreuna cu Sarkozy la BCE pentru a cere schimbarea politicii monetare care a dus la aceasta situatie. In replica la axa Paris-Roma, la care unii anticipeaza alipirea Madridului, Jurgen Stark, guvernatorul german al BCE, a sfatuit politicienii europeni, alesi sau realesi, sa reciteasca legile europene privind functionarea BCE. Articolul 111 al Tratatului de la Nisa le permite politicienilor sa impuna o rata fixa de schimb a EURO, dar numai in unanimitate de voturi. Daca exista doar o majoritate de voturi, se pot impune anumite conditii asupra ratei de schimb. BCE se teme ca axa Paris-Roma-Madrid, reprezentand 3 din cele 4 mari puteri ale UE, va obtine o astfel de majoritate.
In pecedentul mandat al lui Berlusconi, doi ministri ai Ligii Nordului din guvernul sau au cerut intoarcerea Italiei la lira pentru a scapa de politicile financiare ale UE. Berlusconi nu a secondat explicit cererea lor, dar nu este nici un eurofil ca Romano Prodi, fost lider al Comisiei Europene. Berlusconi este de asemenea nemultumit de pierderea de 40% in costurile fortei de munca inregistrata de economia italiana in raport cu cea germana din 1995 pana in prezent. Vanzarile de automobile italiene au scazut cu 18% in luna martie, iar bancile italiene dau semne de criza.
